(poza: hotnews.ro)“Prefer presa scrisă fiindcă e…independentă”
Născut pe 4 octombrie în anul 1970 în Drobeta Turnu-Severin, Robert Serban este redactor-şef al revistei “Orizont” şi realizator al celei mai longevive emisiuni de cultură din Romania:”A cincea roată”. Emisiune ce i-a adus respectul colegilor de breaslă cât şi o audientă remarcabilă. Deşi este o persoană foarte ocupată şi-a sacrificat o parte din timp pentru a îmi acorda un interviu.
Andreea Nedeianu: Aveti o emisiune "A cincea roată",lucrati în presa scrisă( la "ORIZONT"),ati fost corespondent al postului de radio Europa Liberă,ati scris poezii si ati predat la Universitate,care dintre acestea vă caracterizeză mai mult?(unde vă place mai mult să lucrați:presa scrisă,radio,televiziune?)
Robert Serban: Dragă Andreea, poezii mai scriu şi astăzi. Rar, dar o fac. Am predat si la Universitatea Banatului, între 1998 şi... 2004. Nu cred ca mi-ar plăcea să lucrez la radio. Pentru “Europa Liberă” am făcut câteva transmisii, n-a fost ceva greu, dar e ciudat să vorbeşti singur, neîntrebat. Prefer presa scrisă, fiindcă e... independentă. Mai exact: nu-ţi trebuie decât o tastatură şi-un comp ca să-ţi poţi face treaba bine. În televiziune e nevoie de cameraman, de om la montaj, de regizor în platou... Adevărat, eşti vizibil, eşti... tare, dar nu-i uşor, chiar dacă pe sticlă se vede... color.
A.N: Sunteti realizatorul celei mai longevive emisiuni de cultură din Romania"A cincea roată"(8 ani), de ce credeti că a rezistat atâta timp?(deoarece în ziua de azi oamenii sunt atraşi de scandal, senzational).
R.S: A rezistat pentru că directiunea postului nu s-a grăbit să-mi ceară să fac audientă. A avut răbdare ca emisiunea să se aşeze, să-şi formeze un public. A fost un pariu al Analogului ca la Timişoara să existe, în prime-time, o emisiune în care telespectatorii să aibă şansa să vadă şi să asculte importanti oameni de cultură.
A.N: Cum ati ales numele emisiunii " A cincea roată" ?Are o semnificatie anume?
R.S: E un nume cu o dublă conotatie. Cultura e (sau era?), în România, un fel de a cincea roată la o cărută ce merge cu greu prin Europa. Dar a cincea roata e şi volanul – volanul e ca o roată, nu? El e cel care conduce maşinăria lumii. Fără o bună cultură nu există o bună economie, o bună politică, o bună administrare. Când ne conduc inculţii e grav. Ar trebui să le luăm... carnetul!
“Când ne conduc incultii e grav. Ar trebui să le luăm carnetul!”
A.N: Printre invitati s-au numărat nume cunoscute ca:Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, Serban Foartă, Nicolae Breban, C.T Popescu, pe cine ati dori să aveti invitat şi n-ati avut încă?
R.S: Pe Mario Vargas Llosa, scriitorul meu preferat.
A.N: Care a fost cel mai dificil invitat? Dar cel mai comunicativ, simpatic?
R.S: E complicat să fac un top. Fiecare întâlnire cu o personalitate e dificilă. Greu e când n-au chef de vorbă, când se strâng în ei ca nişte arici. Atunci trebuie să faci minuni ca să-i scoti din acea stare. N-am o retetă, dar eu sunt un om jovial, iar starea asta cred că e molipsitoare. Majoritatea interlocutorilor a fost simpatică, bună de... gură. Nu mă plâng!
A.N: Ati spus într-un interviu că dacă v-ar lua politistul carnetul,când ajungeti acasă scrieti o poezie despre această întamplare.Să înteleg că fiecare poezie reprezintă o întamplare din viata dumneavoastră?
R.S: Nu. Multe “întâmplări” sunt în propria imaginatie. Câteodată mă inspiră realitatea, faptele trecute. Dar poezia nu e un jurnal. Da, suspendarea carnetului de şofer poate genera un poem. Depinde de starea în care te afli. Depinde de foarte multe.
A.N: "Unde dorm fluturii noaptea.....în flori
dar la mine de ce nu doarme nici unul? ei nu ştiu ca eu sunt Crina o floare si eu?"
Face parte din "Poeme pentru Crina"versurile pare a fi o conversatie între tată şi fiică, v-ati inspirat de la fetita dumneavoastră?
R.S: Când am scris poemele pentru Crina, adică în vara lui 2007, fiică-mea avea cam 6 luni. Aveam un dialog, dar din priviri sau onomatopeeic. Poemele sunt conversatii imaginate. Sunt un fel de... grad zero al literaturii. Par întrebări banale puse de un copil. Şi răspunsuri banale date de un tată. Dar îmi place să cred că sunt mai subtile decât atât.
“Poezia e ca un fel de oglindă.O citeşti ca să te recunoşti,ca sa-ti recunoşti umanitatea”
A.N:"Mi-e teamă că trăim într-o lume artificială"e afirmatia dumneavoastră, credeti că lumea vă întelege poezia?
R.S: Eu sper ca lumea să citească poezie, să se bucure în faţa unor cuvinte bine aşezate, a unor cuvinte ce au taine în ele, ce spun lucruri uluitoare, spectaculoase, nemipomenite. Lucruri pe care oamenii le ştiu, le au în ei, dar nu pot să le... transcrie. Şi atunci o fac poetii. Poezia e un fel de oglindă. O citeşti ca să te recunoşti, ca să-ti recunoşti umanitatea.
A.N:"Cred că se poate face carieră oriunde în Romania" şi această afirmatie vă apartine,de foarte multe ori auzim că adevaratul jurnalism se face în BUCURESTI, dumneavoastră nu credeti acest lucru?
R.S: Nu-i o mare filosofie. Aşa cum medici buni există şi la Strehaia şi la Otelul Roşu, aşa cum fotbalişti buni sunt şi la Cluj sau Constanta, aşa cum zugravi buni găsiti în Maramureş ori în Reşita, la fel şi jurnalişti. Nu trebuie confundată vizibilitatea cu... meseria. Bucureştiul îti poate asigura o vizibilitate mai bună, dar jurnalistica se poate practica oriunde, cu bune rezultate.
A.N: Intr|-un interviu afirmati că "situatia presei locale este foarte tristă ",la ce mai exact v-ati referit?
R.S: Din cauza proastei salarizări din presă – mai ales în cea scrisă – o mulţime de jurnalişti buni au renunţat la această meserie pentru altele mai profitabile. Şi eu am renuntat să mai lucrez zi de zi la în presă pentru că eram prost plătit. Şi decât să rămâi şi să fii tentat să iei mită sau mai ştiu eu ce atentii, ca să-ti poti plăti facturile, mai bine cauti un serviciu cu un salariu rezonabil. Prin urmare, presa locală e foarte subtire. Sper să fie o chestiune de timp ca în Timişoara să existe publicatii puternice, în care să ai ce să citeşti.
A.N:Există ceva ce nu v-am întrebat şi ati dori să precizati?
R.S:Nu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu